Întrebări și răspunsuri despre geoblocare

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 12 min)

Ca să înțelegem mai bine Regulamentul privind geoblocarea în UE, Comisia Europeană a editat un ghid (PDF) cu informații utile pentru:

  • comercianții care urmăresc să își adapteze practicile comerciale în conformitate cu Regulamentul privind geoblocarea;
  • consumatorii și clienții care necesită informații cu privire la dispozițiile regulamentului și la impactul acestora asupra achizițiilor cotidiene; 
  • autoritățile din statele membre care vor fi responsabile de asigurarea respectării regulamentului.

Iată cele mai interesante întrebări și răspunsuri.

Ce înseamnă „consumator”?

În sensul Regulamentului privind geoblocarea, „consumator” înseamnă orice persoană fizică care acționează în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa comercială, economică, artizanală sau profesională.

Ce înseamnă „client”?

În sensul Regulamentului privind geoblocarea, „client” înseamnă un consumator care deține cetățenia sau naționalitatea unui stat membru sau își are domiciliul într-un stat membru, sau o întreprindere care își are sediul într-un stat membru, și care beneficiază de prestarea unui serviciu sau achiziționează sau intenționează să achiziționeze un bun în Uniune exclusiv pentru utilizare finală.

Ce este „geoblocarea”?

Geoblocarea se referă la practicile utilizate de comercianții din mediul online pentru a restricționa vânzările transfrontaliere online pe baza cetățeniei sau a naționalității, a domiciliului sau a sediului. Astfel de practici de geoblocare includ:

  • refuzarea accesului la site-uri internet din alte state membre;
  • situații în care este permis accesul la un site, însă clientul din străinătate este împiedicat să finalizeze procesul de achiziție;
  • clientului i se solicită plata cu un card de debit sau de credit dintr-o anumită țară.

„Geodiscriminarea” are loc, de asemenea, atunci când se cumpără bunuri și servicii off-line, de exemplu atunci când consumatorii sunt prezenți fizic la sediul comerciantului, însă fie sunt împiedicați să aibă acces la un produs sau un serviciu, fie sunt împiedicați să beneficieze de anumite condiții din cauza cetățeniei sau naționalității, ori a domiciliului acestora.

Regulamentul se referă atât la vânzările online, cât și cele offline?

Regulamentul descrie anumite situații în care tratamentul diferențiat este justificat. Aceste situații includ atât vânzările online și offline de bunuri și servicii, cât și cazurile în care cele două canale sunt integrate (omnicanal).

Regulamentul se referă și la cumpărăturile naționale?

Nu. Regulamentul se aplică atunci când tranzacția are un element transfrontalier.

Care sectoare nu intră sub incidența regulamentului?
  • Serviciile din sectorul transporturilor: biletele de avion, transporturile cu autobuzul și autocarul și transporturile maritime;
  • Serviciile financiare, serviciile financiare cu amănuntul;
  • Servicii audiovizuale, inclusiv serviciile al căror obiectiv principal constă în furnizarea de acces la transmisii ale evenimentelor sportive și care sunt prestate pe baza licențelor teritoriale exclusive.
Sunt cuprinse serviciile de jocuri de noroc în domeniul de aplicare a regulamentului?

Nu. Statele membre pot reglementa aceste servicii atât timp cât acestea sunt în conformitate cu normele de pe piața internă.

Comercianții care-și au sediul în afara UE intră sub incidența regulamentului?

Da. Regulamentul se aplică în cazul tuturor comercianților care pun la dispoziția consumatorilor din UE bunurile sau serviciile lor, indiferent dacă au sau nu sediul în UE sau într-o țară terță.

Se aplică regulamentul persoanelor care vând ocazional bunuri second-hand online?

Nu. Cu toate acestea, comercianții care vând bunuri de ocazie online în cadrul activității lor economice fac obiectul regulamentului.

Se aplică regulamentul doar la vânzările B2C sau și situațiilor B2B?

Se aplică, în principiu, atât tranzacțiilor dintre întreprinderi și consumatori (B2C), cât și celor de la întreprindere la întreprindere (B2B), în măsura în care aceste din urmă tranzacții se desfășoară pe baza condițiilor generale de acces (și anume, nu sunt negociate individual), iar tranzacția este destinată exclusiv utilizării finale (și anume, este efectuată fără intenția de a revinde, transforma, prelucra, închiria sau subcontracta).

Regulamentul se aplică marketplace-urilor?

Marketplace-urile unde, de exemplu, bunurile sau serviciile sunt vândute de părți terțe, intră sub incidența dispozițiilor regulamentului atunci când acestea funcționează în calitate de comercianți în sensul regulamentului. În anumite cazuri, este posibil ca marketplace-urile în sine să nu funcționeze în calitate de comercianți, ci mai degrabă în numele sau din partea altei societăți care are calitatea de comerciant. În cazurile respective, cealaltă societate este cea face obiectul normelor din regulament, și nu marketplace-ul în mod direct.

Care sunt serviciile prestate pe cale electronică?

Serviciile prestate pe cale electronică și care intră sub incidența obligațiilor regulamentului includ, de exemplu:

  • serviciile cloud;
  • serviciile de stocare de date;
  • găzduirea de pagini web;
  • furnizarea de firewall-uri;
  • folosirea motoarelor de căutare;
  • mentenanță la distanță a programelor și echipamentelor;
  • administrarea sistemelor la distanță.
Este obligat comerciantul să vândă și să livreze produse și servicii într-o anumită țară din UE sau în toate țările din UE?

Nu este obligat. Dar, dacă vinde în anumite țări sau teritorii din UE, este obligat să respecte regulamentul.

Regulamentul se referă și la servicii de conținut?

Prestarea de servicii de conținut (altele decât cele audiovizuale) protejate prin dreptul de autor (cum ar fi cărțile electronice, muzica online, software și jocurile video) nu face obiectul interdicției din regulament care vizează aplicarea de condiții generale de acces diferite din motive legate de cetățenia sau naționalitatea, domiciliul ori sediul clientului.

Vizează regulamentul vânzarea online de cărți, DVD-uri și CD-uri în format fizic?

Da, vânzarea acestor bunuri este reglementată de dispozițiile regulamentului, inclusiv interdicția de a aplica condiții generale de acces diferite din motive legate de cetățenia sau naționalitatea, domiciliul ori sediul clientului.

Au clienții dreptul să acceseze site-urile de pe orice limbă existentă pe site sau de pe un anumit site?

Da, în principiu clientul are dreptul de a accesa toate versiunile și articolele publicate pe site, cu excepția cazului în care acest lucru este interzis prin legislația specifică aplicabilă comerciantului.

Este obligat comerciantul să creeze site-uri în anumite limbi?

Regulamentul nu prevede o obligație a comercianților de a crea special site-uri internet sau secțiuni ale acestora în anumite limbi.

Poate un comerciant să redirecționeze clientul de la un site specific unei țări la altul?

În cazul în care clientul este redirecționat către un alt site, de exemplu un site specific unei țări, regulamentul se va aplica în consecință; redirecționarea poate surveni doar fie prin consimțământul explicit al clientului, fie din cauza unei obligații legale specifice a comerciantului de a face acest lucru.

Pot comercianții să blocheze accesul la aplicațiile lor sau să redirecționeze clienții către aplicații naționale diferite pe baza țării în care a fost emis cardul de credit al acestora?

Regulamentul interzice blocarea accesului la interfețe online sau redirecționarea pe baza locului în care a fost emis mijlocul de plată.

Au voie comercianții să taxeze suplimentar clienții pentru livrarea în anumite locuri din UE?

În cazul în care comercianții decid să ofere servicii de livrare în anumite state membre sau în anumite locuri din statele membre și menționează acest lucru în condițiile lor generale de acces, ei nu pot trata în mod discriminatoriu clienții care doresc să beneficieze de serviciile de livrare respective pe baza cetățeniei sau naționalității, a domiciliului sau a sediului acestora.

În cazul livrărilor transfrontaliere, are voie comerciantul să solicite un preț mai mare (de exemplu, din cauza costurilor de transport, a expedierii și a manipulării)?

Opțiunea de a le oferi clienților livrarea transfrontalieră în unele state membre sau în toate statele membre rămâne, în principiu, o alegere în materie de comercializare la latitudinea comerciantului, care este însă precizată clar în termenii și condițiile generale aplicabile. Prețul total trebuie comunicat consumatorilor într-o manieră clară și ușor de înțeles înainte de încheierea contractului.

Sunt comercianții obligați să accepte orice tip de mijloace de plată?

Nu. În principiu, comercianții sunt liberi să decidă mijloacele de plată pe care sunt dispuși să le accepte. Cu toate acestea, comercianții nu ar trebui să discrimineze clienții din Uniune refuzând anumite tranzacții sau aplicând acestor tranzacții condiții diferite de plată, din motive legate de cetățenia sau naționalitatea clientului sau de domiciliul ori sediul acestuia sau din considerente legate de locul în care se află contul de plăți, sediul prestatorului de servicii de plată sau locul emiterii instrumentului de plată.

Vor trebui comercianții să accepte toate cardurile naționale de debit și credit din alte țări UE?

Nu. Regulamentul specifică faptul că le este interzis comercianților să discrimineze, de exemplu, pe baza statului membru în care este emis un card de credit sau de debit, dar numai în cazul unei anumite mărci și categorii de plată pe care o acceptă drept metodă de plată.

Dacă un comerciant nu livrează într-un anumit loc sau o anumită țară, poate consumatorul să-și asigure singur transportul?

Da. De exemplu, operatorii de servicii express și de curierat pot colecta (ridica) un articol direct de la expeditor/comerciant, în loc ca acesta să fie obligat să lase articolul la un oficiu poștal sau la o altă locație.

Ce sancțiuni sau penalități riscă comercianții în cazul în care nu respectă regulamentul?

Revine fiecărui stat membru să se asigure că pot fi impuse sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare împotriva comercianților, în cazul încălcării regulamentului. Statele membre au obligația să îi comunice măsurile Comisiei, care ulterior trebuie să le pună la dispoziția publicului pe site-ul său.


Sursa: „Întrebări și răspunsuri referitoare la Regulamentul privind geoblocarea în contextul comerțului electronic”, Comisia Europeană, 2018

Consultați aici textul integral al regulamentului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.