Servicii online de tipul Uber și AirBnB: reglementare, autoreglementare sau să plece din țara noastră?

Un nou proiect de lege vrea să reglementeze “economia de acces” în România. Adică – mai pe înțelesul tuturor firme – Uber, AirBNB, Indiegogo, Freelancer.com și altele asemenea au nevoie de mai multe reguli.

reglementare-economia-accesE un moment bun să discutăm ideea. Proiectul este pe masa Comisiei de ITC, iar în 26 aprilie va fi o dezbatere (probabil prima și ultima) pe acest proiect de lege. Dacă vă considerați afectați și vreți să participați, cereți acest lucru la adresa de e-mail cti@cdep.ro.

Dar eu personal aș prefera să avem un context mai larg și nu să luăm doar exemplul companiilor amintite de mai sus, ca să răspundem la niște întrebări esențiale.

De ce am vrea să reglementăm serviciile online?

Principiul pus în practică de legea 365/2002 în România și de directiva de e-commerce în Europa este relativ simplu: serviciile online (denumite servicii ale societății informaționale) nu se autorizează în prealabil.  Acum pare și logic, dar în anul 2000 era mai vag: cum ar fi fost ca cineva care vrea să facă un site de orice tip să treacă printr-o comisie de birocrați ca să primească o autorizație?

De la orice principiu, există și excepții unde există reglementări mai laxe sau mai stricte – de la zona de protecție a consumatorilor în contractele la distanță până la emiterea de monedă electronică – cu sancțiuni în consecință (de la amenzi până la neprimirea unei autorizații de a fi furnizor de monedă electronică).

Ei, bine noua reglementare identifică o altă categorie, denumită generic „economie de acces”, care ar trebui să fie reglementată. De ce ar trebui reglementată? Nu este deloc clar. M-aș fi așteptat să fi fost identificate niște probleme (sau relații sociale) pe care aceste noi economii le creează și care, după cum s-a dovedit, practic nu pot fi rezolvate altfel decât printr-o lege. În afară de conflictele dintre Uber și taximetriști, n-am auzit în spațiul public românesc o altă nemulțumire clară.

Ce vrem să reglementăm din serviciile online?

  • Este nevoie de o reglementare transversală (care să se refere la „toți găzduitorii de conținut”, așa cum prevede art 14. din legea 365 sau la toate magazinele online, cum face OUG 34/2014) sau ai nevoie de o abordare sectorială?
  • Nu cumva este nevoie de o mai bună definire/regândire a serviciilor de taxi?
  • Oare nu dorim să fie reglementate (mai dur sau mai lax) și condițiile de cazare?
  • Are rost sa avem o reglementare care să privească serviciile de crowdfunding (sau poate întâi să le lăsăm să crească puțin)?
  • Dar reglementarea unui intermediar de tip B2B, cum este freelancer.com?

Cum vrem să reglementăm serviciile online?

Dacă avem un răspuns la întrebarea precedentă, ar trebui să vedem cum anume se dorește reglementarea. Este normal să impun niște obligații care oricum există în alte legi (de ex., protejarea datelor personale prin Legea 677/2001, securitatea informatică, plata taxelor pe care le datorează)?

Pentru obligațiile suplimentare, nu cumva ele îi schimbă companiei modul de business din găzduitor în terț de încredere (de exemplu „să verifice autenticitatea și conformitatea documentelor”)? Nu cumva ele trebuie să schimbe conduita unui furnizor? (de tipul „să dețină documente care să autentifice caracteristicile bunului”)?

Și dacă reglementarea creează un rol care de fapt nu există, cum ar fi „suportul local al platformei tehnologice”? Deci ar trebui ca Indiegogo, de exemplu, să facă un contract cu o firmă românească? Serios?

Și care sunt sancțiunile?  Amenda contravențională să zicem că ar putea să aibă un sens, dar cum s-ar aplica „interzicerea funcționării platformei tehnologice”?  Facem o listă neagră pentru ISP-iști? Angajăm polițiști ai Internetului care să-i prindă pe acei furnizori din România care o folosesc ilegal?

Ce rezultate ne așteptăm să aibă reglementarea?

În fine, deși proiectul vorbește chiar în primul articol de „promovarea și sprijinirea domeniului” , din text nu reiese nicicum acest aspect, pentru că vorbim doar de obligații și sancțiuni. Inclusiv partea de autoreglementare de fapt nu este așa ceva (pentru că spune doar că termenii și condițiile vor fi aplicabile și apoi se impun iar obligații).

Realist vorbind, niciuna dintre aceste platforme care deja există nu au în România cine știe ce piață importantă, deci reacția instinctivă ar fi probabil să plece sau să refuze să accepte furnizori din România. În unele cazuri, cum ar fi Freelancer.com, probabil că ar duce la limitarea a mii de mici profesioniști să își găsească clienți. Sau să învețe să folosească un VPN. Sau să plece din țară.

Ceea ce poate nu ne dăm seama acum este că o astfel de lege închide ușa în nas oricărui viitor serviciu care ar putea fi făcut de vreun inovator român. Sau îi zicem să plece în Marea Britanie sau în SUA, pentru că aici e riscant.

Și atunci revenim la întrebarea inițială din titlu: Servicii online de tipul Uber și AirBnB: vrem reglementare, autoreglementare sau doar să plece?

Deocamdată, prin acest proiect de lege, se pare că vrem să plece toți și să creăm bariere pentru alții ca ei în viitor.

Poate o soluție mai bună ar fi să identificăm întâi problemele și apoi să discutăm aspectele de mai sus. Și dacă încercăm o autoreglementare sau co-reglementare, ar trebui să le expunem problemele celor din industrie și să înțelegem cum le văd ei rezolvate.  Asta dacă dorim să rezolvăm problemele de fond.

2 comentarii despre “Servicii online de tipul Uber și AirBnB: reglementare, autoreglementare sau să plece din țara noastră?

  1. Tiberiu Cazacioc

    Nu există ofertă fără cerere. Azi în București, manifestație contra Uber, Bla Bla Car. Cred că acestea trebuie să existe. Deși nu îmi este simpatic modelul, pentru că nu corespunde clasicei funcționări a societății – cei care se înrolează în sistem ar trebui să se fiscalizeze, să plătească taxe, CASS și CAS, etc. Pe de altă parte exploatează inovator o disponibilitate de furnizare de servicii pe care sistemul de organizare și licențiere actual nu îl stimulează. Rigiditatea clasicismului merită provocarea disruptivă.

    Răspunde
  2. Alexandru Guzi

    Chiar daca sunt de acord cu partea de impozitarea a oricarei firme trebuie sa ne gandim ca se pare ca statul romana nu stiu ce sa mai faca sa profite de orice oportunitate de a obtine bani de pe urma oricarei afaceri. Traim intr-un sistem invechit si nu se mai poate…..trebuie schimbate multe lucruri majore in tara asta!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *